Ești invitat acasă la ai noștri.
Înscrie-te și vino la cina comediei!

Familie superbă, casă primitoare, bancomat în pivniță, experiență care face toți banii. Fii unul de-ai noștri!

București, România  
Hai cu like-ul la ai nostri!  
Casa Ciorbă
Casa
Ciorbă
1 invitat special
1 invitat special
1 cină cu familia
1 cină cu familia
1 bancomat în pivniță
1 bancomat în pivniță

Casa familiei Ciorbă e gata de oaspeți. Îndrăznește să-i calci pragul și o să râmâi mut: terasă generoasă, curte cu verdeață, locație șic lângă lac. Ofertă cu tratament preferențial inclus. După turul reședinței (seiful râmâne neexplorat!), urmează masa cu un meniu special: delicatese din cămară și povești demențiale din marea familie Ciorbă-Ghica!

Vrei să vii la cina comediei? Înscrie-te acum! Ai noștri te așteaptă cu portofelele deschise! Povestește-ne un moment trăsnit sau amuzant cu ai tăi:

  • o masă memorabilă cu familia
  • un schimb de SMS-uri cu mama (pe care ai confundat-o, ups!, cu prietena)
  • o vizită pe nepusă masă de la părinți după ce te-ai mutat de acasă

Orice întâmplare ne spui, fii creativ și câștigă o invitație specială acasă la ai noștri!

Gata, invitația a expirat!
Vezi mai jos cine a câștigat!

Fii unul de-ai noștri! Știi ce zic?!

Sandu Ciorbă

Marin Ghica

Tibi, Benone, Oase

Brigitte

Veronica Ghica

Irina și Horațiu

Elena Ciorbă

Ai noștri sunt mai tari decât ai lor!

FINALIST

Feher Matei-Vlad, Suceava

Sa spunem doar ca, de obicei, eu sunt o persoana foarte, foarte desteapta. Dar, foarte, foarte rar, cam asa, o data pe zi, aceasta inteligenta de o imensitate incomensurabila ma paraseste. O zi normala din viata mea incepe cu mine in vizita la sora mea care locuia pe atunci in Londra...

Asa ca am vrut eu musai sa merg la Harry Potter shop, care e in King's Cross Station. Si m-am suit in metrou, am ajuns eu acolo, am cumparat toate prostiile de m-au saracit nenii si tantile de acolo, hop inapoi in metrou, in statia din zona unde locuia sora mea.

Si cand sa ies pe la iesirea pe care o foloseam de obicei, vad o panglica galbena pe care scria "Police Line", d-aia de arata prin filme atunci cand ingradesc un spatiu unde avusese loc o crima. Zic, eh nu e bai, folosesc alta iesire, ocolesc statia de metrou ca sa dau de strada pe care trebuia sa merg. Sa intelegeti despre ce e vorba, stiam un singur drum spre casa surorii mele, iar orientarea mea in spatiu este Z.E.R.O. Cum ajung la strada, dintr-un capat in altul "Police Line". Stau, ma uit, ma gandesc. Era noapte. Ma uit stanga, ma uit dreapta, nu trecea nici naiba, nici muma-sa, nici nimeni. Asa ca, zic eu, ete fas, trec repede pe sub asta si merg tot inainte ca nu am chef sa ma pierd prin cartiere obscure, noaptea pe intuneric. Ma apropii usor, ridic banda galbena, imi trec capul, si in acea pozitie lasciva de trecere a capului, cu gatul indoit, cu genunchii indoiti si picioarele cracanate, aud: "Excuse me, Sir!".. Ridic privirea si un nenea politistul de 1,80 ma priveste de sus, literalmente si metaforic. In tot timpul acela era o duba de politisti in spatele meu pe care nu o vazusem.. Mai apar doi, timp in care eu cu catusele puse explicam ca sunt doar un copilandru care isi doreste sa ajunga acasa, si ca nu, sora mea nu locuia pe strada aceea, dar jur ca nu stiu alt drum (care aparent insemna sa merg pe o strada paralela si ajungeam tot acolo), ca nu am nicio implicatie la CRIMA PETRECUTA CU 3 CASE MAI INCOLO... Sa spunem doar ca sora mea nu a fost prea incantata sa iasa la 10 seara din casa, sa vina la sectia de politie si sa dea declaratie cum ca da, spuneam adevarul, singurul meu pacat fiind acela de a ma naste prost... Doamne, ajuta-i pe prosti!!... Te rog eu mult..

CÂȘTIGĂTOR

Ducin Bica Raissa, București

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la ai mei, imi apare zambetul pe fata si ma napadesc amintirile, care mai de care mai haioase...

Asadar, eram in vacanta, sfarsit de vacanta la mare si ne-am zis ca la plecare sa trecem prin Constanta, pe la Delfinariu (eu si tata)... Zis si facut... Ne-am dus noi... Ne-am plimbat... Am admirat ce era de admirat...Era si o expozitie de figuri de ceara pe acolo... In fine ... Hai sa plecam! Ne apropiem de masina si un nene cu cheile in mana ne intreaba daca vrem cazare... Noi... “Aaaa, nu, ca tocmai plecam”

Se urca tata in masina, eu deschid usa din spatele lui sa pun geanta si o sacosa cu ce mai luasem pentru drum, dupa care trantesc portiera.... Si... Ce credeti?... Porneste masina si o zbugheste din loc, pana sa ocolesc eu masina prin spate sa urc si eu... Mai ia-l de unde nu-i... Am inceput sa tip disperata... Sa-i fac cu mana... Am facut cativa pasi dupa el... Dar degeaba... Maaaaaaaaaamaaaaa...Ma gandeam eu, acuma zic, ce ma fac? Hai sa-l sun, dar telefonul era in geanta... Iar geanta in masina... Zic hai sa iau repede un taxi, sa-l pun sa-l urmareasca, dar banii in portofel si portofelul in geanta ... Si geanta in masina.... Nu stiam ce sa fac... Il mai aud si pe nenea acela, cica “Ce-a facut, doamna? V-a lasat aici?” Ce sa fac.... M-am dat si eu sub un copac la umbra si ma gandeam ca o veni el sa ma ia, dar oare va tine minte unde m-a lasat?!. Am stat eu vreo 10 minute... Dupa care, il vad ca venea pe contra sens si cu avarii... Cand m-a vazut, nu se mai putea stapani de ras... Omu cu cazarea se uita si el la noi, ce-o fi zis...“Doamne, ce familie de nebuni!” Oricum, cert este ca ne-am amuzat teribil si ori de cate ori pun ceva in masina ii zic tatei: “Sa nu pleci, sa urc si eu...”

FINALIST

Durughean Crina, Iași

Povestea se întâmpla într-o iarnã în care ne-a fost foarte greu, dar am râs foarte mult. Situaţia era urmãtoarea: mama era în spital cam la a patra operaţie, bani nu aveam, era iarnã şi pentru a ne încãlzi cumva, dormeam în aceeaşi camerã patru oameni – eu, fratele meu mai mic şi bunicii...

Serile de iarnã la sat sunt lungi şi grele, plictisitoare, dar nouã ni s-a dat o distracţie! Într-o searã, un domn care, cred acum, era prieten bun cu paharul, a încurcat un numãr de telefon şi a sunat-o pe bunica, femeie care, la cei 62 de ani pe care îi avea atunci, avea (şi mai are) o voce deosebit de caldã şi frumoasã. Domnul a fost sedus, desigur, şi dupã ce s-a clarificat cã a greşit numãrul, a cãutat sã mai întindã vorba. Vãzând feţele noastre amuzate, bunica a continuat jocul şi aşa a început şirul de spectacole care a durat vreo douã sãptãmâni. Domnul suna, eu setam apelul pe difuzor şi râdeam de cele mai deocheate declaraţii de dragoste pe care omul le facea bunicii, care, trebuie sã spun, abia dacã scotea o vorbã, dar era mulţumitã cã noi mai râdem. Ei, pânã la urmã ne-am cam plictisit de vorbe siropoase şi, în ultima searã a “dragostei telefonice”, bunica a recunoscut câţi ani are.

Reacţia domnului ne-a surprins: “mmm, zice el, eşti o cireşicã din aia... coaptã”. Bunicul, enervat un pic, a aruncat-o pe asta: ,, rãscoaptã, bãi!". Domnul a pus receptorul, bunica nu a zis nimic, dar am vãzut cã s-a supãrat. A doua zi, dimineaţa, la micul dejun, bunicul a primit rãzbunarea. Ceaiul care i-a fost fãcut cu dragoste şi 6 linguriţe de zahãr avea menirea sã-i arate cum e la gust o ,,cireşicã rãscoaptã". Era cât pe ce sã vomite, aşa cã s-a supãrat şi a plecat cu treabã. S-a fãcut searã, bunicul nu prea mai intra în casã, aşa cã bunica a fost nevoitã sã se ducã ea dupã lemne de foc. S-a adeverit ca bunicul, ştiind cã va veni dupã lemne, s-a ascuns dupã şurã şi aştepta, ca s-o sperie. Când bunica a ieşit cu braţul de lemne şi s-a îndreptat spre casã, el a sãrit şi a strigat: “cireşicooo”. Bunica s-a speriat şi a ţipat.

Eu şi fratele am ieşit afarã ca sã vedem ce s-a întâmplat şi am vãzut acest tablou - bunicul a îmbrãţişat-o pe bunica speriatã şi ne-a zis: “nu vã uitaţi aşa! Nu-i place sã fie numitã cireşicã! S-a şi supãrat! Nu plânge, Marie, cã nu-ţi mai zic aşa. De azi eşti... eşti... pomuşoarã, cã eşti acrã, dar dacã te strâng aşa, mã îmbãt”. Am râs toatã seara şi acum, dupã 4 ani, bunica tot “pomuşoarã” e. Nu am putut sã povestesc mai pe scurt şi poate nici nu e o poveste la care se râde cu lacrimi, dar e despre iubire, credinţã şi putere. Multumesc.

Ai noștri vă mulțumesc pentru povești!
Câștigătorul e așteptat la cină!